Archive | Intamplari fantastice RSS feed for this section

Ma numesc…

17 Jan

Ce simt?
Simt ca in urma unor intrebari legate de identitatea mea, multi “cititori” inca mai au nelamuriri. Cine e Gav si ce vrea domnisoara M si de ce Marl? Mari? Hai sa facem cunostiinta!
Ma numesc Mariana Cristina Gavrilescu si se pare ca lungimea acestui sir de caractere nu a fost suficienta pentru anumiti cunoscuti. La inceput a fost Mari, denumire care mi-a revolutionat identitatea. Aproape nimeni azi nu-mi mai zice Mariana (pentru cine o cunoaste pe Liana –  ea inca face parte din raritatile carora le place sa-mi zica Mariana) desi nu am nimic impotriva propriului meu prenume. Unii, desigur ar considera ca “Mariana” e nume de mama si se poate plasa valoric alaturi de Rodica. Le reamintesc acelor Corneliuxi ca la cursul de pedagogie exista o Rodica Gavrilescu datorita careia probabil nu ar fi trebuit sa platesc nici banii pentru modul… am fost confundate – in favoarea mea, absolut.

Acum… Gav? Domnisoara M? Ca sa le dai intalnire… un simplu click pe Untitled te va face sa traiesti senzatii extreme alaturi de ei. Gav si M sunt studenti la CTI, actualmente in anul 2 (speram ca acest contor sa se incrementeze totusi de la an la an). Impreuna isi traiesc viata cu pasiune de la sesiune la sesiune. Impreuna realizeaza ca singuratatea nu-si are rostul intr-o epoca de Computer Science. Impreuna constientizeaza ca fiecare bit economisit le va fauri un viitor mai stralucit. Impreuna se redescopera ajungand prin intamplarile fantastice, cotidiene sa se iubeasca tot mai mult. Gav si domnisoara M… personaje remarcabile, care uneori interactioneaza cu marele Peshte Anonim. Datorita partii 2 a numelui, va ramane momentan sau definitiv in anonimat.

Si care-i faza cu Marl? Spuneam intr-o postare mai veche… ca va aparea in curand pe marile scene WordPress… cu o noua productie semnata: Titled, ce are un caracter diferit de Untitled (doh). Pentru alte detalii poti folosi cu incredere click-ul, mk? Si de ce Marl? Pentru ca e un cadou… sa zicem, care a derivat pe parcursul anilor din Mariana > Marlena > MariaElena > Marilena > Marlene > … ramand in cele din urma setat pe Marl, care prinde forma pe Titled… desi ar mai fi proiectele cu djane Marls, care pentru moment raman in anonimat pentru urechile multora.

Incantata de cunostiinta! 🙂

Feedback:

CI: nu vad decat o legatura chinuita intre Mariana si Marl, trebuie sa fi fost obsedat!

Advertisements

Protected: to be or not to be… a happy emo kid!

11 Dec

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Faliment, plictis, dezastru…

14 Oct

Trecand peste raceala gandurilor din ultimele zile, Gav intoarse pagina ca sa recite din Muc (pentru cine nu cunoaste, Muc = acel individ ramas fara pantaloni in urma unor inocente altercatii din timpul unei regretabile pauze, ale unei somnoroase vieti de liceean ;)))

Coplesit de euforia ce-l sufoca… isi aminti o strofa remarcabila:

“Ploua apa-n bec,

Pasare ca vaca nu-i

Da-te jos din copac

Ca nu e bicicleta ta!”

Acelasi Gav, care la 8 AM, spuse STOP ZAHARULUI, experimentase alaturi de Mari una din cele mai frumoase zile de octombrie si o lasa acum pe ea sa relateze intamplarile fantastice prin care au trecut nevatamati.

“Realizand un scurt… sondaj sau poate lung, ciudat si enervant (de pe urma caruia cu singuranta am fost perceputa ca o sarmana boboaca socata de invatamantul de la upt ), am aflat ca viitorii ingineri se arata chiar multumiti atat de calitatea lemnului bancilor din G-upt (adica Gradinile upt-ului, vezi si denumirea de B-upt) cat si de betonul rezistent pe care-si plimba talpile din pantofi. Alaturi de D am invatat despre talpo-terapie si efectele benefice ale investitiilor dl rector caruia ii multumim cu totii.

Motivatia interviului, pe care nu-l mai public, isi are originea in cursul de SDA, cand anumite evenimente si-au castigat prin excelenta dreptul de a fi publicate.

Pentru ca ne plac basmele atunci cand nu exista ceva mai bun, mi-am insusit puterea de a crea un cadru prielnic dezvoltarii unei povesti de vis – ma refer, desigur, la furtul tenisilor lui Blavi si intamplarea gasirii lor de catre printul inginer.

Pe de alta parte am ramas oarecum dezamagita de creativitatea mea relativ la cureaua de la geanta… care nu are alta intrebuintare decat cea evidenta… uzuala, comuna. Pentru a compensa dezamagirea… am facut abdomene la 360 de grade si am incercat sa ma fac inteleasa timp de 67 de minute de curs.

Printre cele 7 minuni ale lumii iata ca apare si cea de-a 8 a: microfonul posibil inodor, aproape incolor si probabil insipid, care poate fi folosit ca si cutit la nevoie. Apropo, desi initial am decis ca 14 octombrie sa fie ziua pasei mele agresive, inaintea atacului din wc-upt, asupra aceleiasi entitati – Blavi, am auzit muzica ce m-a instiintat ca mi-am nascut vocatia… sunt o DIVA… asa cum am fost mereu. Desigur, unii imi vor spune ca sunt extravaganta dar raspunsul meu va fi ca sunt doar extraordinara. Am tinut sa afle cu totii asta… inclusiv bietii S-upt din fata noului secretariat, pe care ulterior i-am intervievat cu privire la irascibilitatea secretarelor. Intalnindu-l din nou pe maretul Ova… i-am daruit penultima ratusca a prieteniei, pe care am avut grija sa o poarte in buzunarul de la inima, ca sa-l faca mereu dragut.

Mentionez ca Carol Herera din nou a iesit pe piata sa-si vanda analiza dar si ca am ajuns in Sagului si ma opresc un pic din scris caci tocmai 33 a lovit o masina.

Pentru ca accidental mi-am pierdut sirul ideilor… iata, admira-mi capacitatea creatoare de poezii, geniul apoteotic:

Faliment, plictis, dezastru

Rima, rima… unde esti?
Inspiratie ma prostesti!
Spune-mi suflet ce sa scriu!
Pe Georgeta s-o descriu?!

Cand femeia ma priveste
Simt ca am de prins un peste…
Zburda-mi minte… nu mai sta!
Vreau sa pot a naviga!

Fi****u sublim graieste,
Gura lui miroase-a peste.
Astazi ma voi angaja
S-un iubit voi acosta.

Studentimea acut privea,
Viitoru-si pregatea,
Ingineri in devenire
Infuzii multe-n traire…

Ce e viata de student?
Un program de pe torent?!
Ce e gandul din stresiune?
Virus dulce-n reuniune?!

Facem azi arhitecturi
Si mancam si prajituri.
Minune a neamului, sublim!
Vreau pe blog un rank infim…

Ultimul vers face referire la ingrijorarea lui Flavi cu privire la page rankul ce se apropie vertiginos de 10! Hei, Flavi… stai linistit ca rezolvam noi.

Si pentru ca spiritul mi-a fost preluat de discipoli… inspirati de fantanile G-upt sau… G.ft-upt si cufundati in frenezie… Gav, Blavi, Crina si Butoianu au creat:

The never ending poem

Stam pe banca in gradina
Mari vede o lumina!
Interviul acordat,
Oameni, a tot incurcat.

O naluca, un mister
Un gand am pe cerebel.
Blavi debiteaza strofe
Mari inghite catastrofe.

Auditoriul coplesit
Graieste: Gav a innebunit!
Orologeria-i mare
Karol sade la intrare.

Bem din cappy un nectar
Sub copacul de marar
Zis-a Ova ca-am mustata
Si mi-am amintit de rata!

Prietenia e in toi!
Hai sa ne-aruncam la oi!
Butoianu, baiat dulce
Farmecul nu si-l distruge

Operatii in binar,
M-au facut mai stationar
Am facut s-un circuit,
Cu pistolul de lipit.

Bit cu bit am adunat
Pana ce m-am pensionat…

Finalul ramane deschis. Fac apel la  S-upt ca pot veni cu sugestii de continuare… sa cautam sa aflam limita infinita!”

Amintindu-si de gestul lui Andrei de a-i confisca jurnalul mitic… Gav dorea sa-i transmita inca o data ca si-a mancat pita cu el!

LOL

28 Aug

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

“Râsul este o formă de expresie a feţei umane care exprimă veselie, fiind în corelaţie cu o serie de procese fiziologice, râsul fiind reacţia normală a unui om sănătos la o situaţie comică, însoţită de o stare de relaxare după constatarea lipsei pericolului, sau conflictului fiind şi o reacţie de autoapărare faţă de senzaţia de teamă.
Ramura ştiinţifică care se ocupă cu studiul râsului se numeşte Gelotologie (grec. „gelos“ = râs).”

Ii multumesc Wikipediei pentru informatia plictisitoare si cunoscuta, pe care mi-a oferit-o si ii sunt datoare cu relatarea unei intamplari care in mod cert mi-a starnit un mare ras interior, desigur, mascat la suprafata printr-un zambet ironic si stupefiat.

Sunt in biroul companiei Marca, evadata de la prezentarea unui soft elaborat de firma la care fac practica: General Soft. Pot spune ca au fost realizate multe pregatiri pentru ziua de 28 august, pregatiri la care am asistat fara sa contribui, bineinteles, cu nimic decat starea de spirit. La 9 am ajuns in Treviso si am descarcat toate cutiutele cu diverse componente inclusiv serverul comandat de Marca (nu putine au fost orele necesare configurarii).  Din cate am inteles, Marca e o companie de transporturi care distribuie marfa unor magazine ca Yves Rocher, Bottega Verde, Barilla etc. Ziua a inceput cu un esec care a starnit acea forma de expresie a fetei umane ce exprima veselie si e in corelatie cu o serie de procese fiziologice. Ma intrebi care e cauza? Simplu… serverul are 80 cm lungime si nu incape in dulapul ce suporta doar 70 cm si nici macar nu e dotat cu racire… Directorul de la Marca e contrariat si nu poate accepta ideea, asa ca va trimite inapoi serverul propunand sa i se aduca saptamana viitoare acelasi server, pentru care a semnat un contract. Daca te intrebi de ce nu-si cumpara alt dulap iti zic ca e un mister mult mai mic decat misterul motivatiei readucerii serverului luni. Cert e ca nu doreste sa-si schimbe dulapul pe motiv ca ar costa in jur de 300 de euro dar e constient ca o noua interventie saptamana viitoare, il va costa tot atat.

Concluzia mea e ca uneori adevarurile simple pe care NU le intelegi iti provoaca rasul, care-mi dovedeste ca sunt un om sanatos ce are o reactie normala in fata unei situatii comice… dar

“Nu numai ticalosia si intrigile ii faceau pe oameni nefericiti, ci si confuzia si neintelegerea si, mai ales, neputinta de a intelege adevarul simplu”

…inseamna ca ori enuntul asta e fals, ori nu e un adevar simplu cel pe care nu-l inteleg, ori poti rade fiind nefericit. 

Firenze

13 Aug

 

5:00 AM sau exact dupa 3 ore de somn, Siemens standard alarm imi ureaza o noua buna dimeneata. Peste o ora si 16 minute am autobuzul catre Padova si deci trebuie sa renunt la orice tentativa de fandosire si de acomodare cu noua culoare a parului. Beau un nes diluat cu lapte si ezit sa iau un Paracetamol. La gara e plin de oameni dubiosi si incerc sa o pazesc pe Mona in timp ce-si scoate averea de la bancomat.
Cele doua ore consumate virtualiceste pe trenitalia.com in speranta intalnirii trenului favorabil catre Florenta, se confrunta cu realitatea lipsei de locuri pentru Eurostarul de 8:03. Alternativa 9:11 ne surade caci doar asa putem achita datoria la Cappella degli Scrovegni, pe care, cu cateva zile in urma, nu am reusit sa o gasim decat pe harta. Intervine un cappuccino perfect si mai departe nu pot decat sa soptesc: FIRENZE HERE WE COME!

11:22 – Am ajuns. Cumpar biletele de intoarcere si imi atrage atentia un presupus jude prim de 70 de ani din Acapulco. Urmeaza sa gasim Via Nazionale unde jumate de litru de apa e mai mult de un euro. Nu-mi permit sa pun deoparte nici macar doua minute pentru ultrareducerile de la Benetton, Coin, Motivi etc caci inca nu am gasit Galleria dell’Accademia si timpul se scurge precum oboseala noastra.

Avem mica surpriza sa numaram sute de oameni care asteapta sa vada operele lui Michelangelo & co. Mona are o sclipire de geniu si prin urmare sun sa fac rezervari. Pentru doar 4 euro in plus la pretul biletului, putem sfida coada. Urmeaza ca al meu cortex sa experimenteze ceea ce de obicei apare pe google atunci cand tastezi: Michelangelo Buonarroti, Giotto, Anton Domenico Gabbiani, Lorenzo Monaco, Sandro Botticelli, Carlo Portelli, Anton Domenico Gabbiani si alte zeci de nume cu opere atasate in a caror atentie sta centrat David… Nu pot uita de Muzeul instrumentelor muzicale (instrumente apartinand lui Antonio Stradivari, Domenico del Mela etc)

Nu cred ca am talentul necesar pentru a descrie in cuvinte potrivite cum mi-a taiat respiratia Domul sau Galleria degli Uffizi dar raman fidela dezamagirii ca nu am ajuns sa vizitez casa lui Dante.

E timpul sa plec spre Venezia St Lucia. Sper ca la 21 sa-mi beau ceaiul. As fi zis ca la 43 de grade e imposibil sa racesti… Imi e dor de Biseptrimul de acasa. Voluntari sa-mi trimita macar prin mail?

 

 

There are two things that everyone loves, cats and lasers!

4 Aug
Daca ar fi sa-ti vorbesc despre pisici turbate as incepe prin descrierea balconului meu pe care il poti asemana cu un talcioc, garaj, magazie, biblioteca, boxa… in patru cuvinte: viata la bloc comunist. Te intrebi ce legatura au acestea? E putin evident ca: PISICILE AU INVADAT CALEA SAGULUI 72! Revenind la balcon, cred ca ajunge comparatia data, atata timp cat mai adaug in schema si colivia cu cele doua zebre australiene.

Bineinteles ca intriga acestui caz e reprezentata de matusa mea, pe care, daca iti plac comparatiile o pot asemana cu un fel de

Brigitte Bardot a pisicilor. Pana aici, nimic interesant dar devine fabulos faptul ca a reusit prin viclenie sa infiltreze un iscusit puisor de pisicuta, Titus – dragut el, nimic de zis – in balconul evocat initial. Asadar, imaginatia ta poate zburda logic spre concluzie: zebrele au fost masacrate cu ticalosie de catre doua canalii… afurisitele! Ma intrebi de ce doua? Pentru ca aparent nevinovatul pisoias Titus a fost expulzat de pe teritoriul apartamentului 3 iar din dorinte lacome de razbunare a tratat cu un motan vagabond sa escaladeze pana la etajul 1 muntele de ciment si sa… serveasca cina. Fanfaronului nu i-a reusit crima perfecta caci s-a impiedicat in niste perdele, vase, carti… a iscat o prea mare galagie, reusind astfel sa-l trezeasca pe tata, dar si sa se sature cu o sarmana pasare. Nu inteleg totusi gestului tatalui meu care a luat colivia si a aruncat-o pe teritoriul inamic, unde Titus astepta cu lacomie sa desavarseasca crima.

Am uitat sa mentionez ca toata distractia s-a consumat cat a fost plecata la mare. Ramane un singur mister de elucidat: de ce in seara cand am ajuns acasa, doua pisici neidentificate s-au infiltrat din nou la acelasi etaj 1, in balconul aceleiasi familii Gavrilescu?!

Recomand: Saturday Night Live… cu si despre Laser Cats