http://bambinii.blogspot.com/

Promovez! Bambinii din CTI sau blogul tuturor studentilor (din blogosfera noastra ori nu) care se simt bambini/e de an 2++ CTI.  Aici e locul unde poti tine pasul cu evenimentele inedite care ne tulbura vietile cotidiene in cel mai dragut mod. Ei sunt colegii pe care-i iubesc si care ma fac sa-mi doresc sa vin cu drag la scoala. Intrucat incerc sa-mi aduc contributia, te invit sa zambesti  si sa ne trimiti cate un comment din cand in cand, cum ca am fi niste bambini foarte ok.

Despre ce si cum vom scrie… multi nu stim… insa tocmai am trimis un comment prin care propuneam “scopul acestui blog e sa inregistram orice poate sa devina amintire :)”. De acord sau nu… nu stiu ce opinie au altii… totusi stiu opinia mea si vi-am impartasit-o si voua cu mult drag, acelasi drag cu care vreau sa va iubesc zilnic!

Ma numesc…

Ce simt?
Simt ca in urma unor intrebari legate de identitatea mea, multi “cititori” inca mai au nelamuriri. Cine e Gav si ce vrea domnisoara M si de ce Marl? Mari? Hai sa facem cunostiinta!
Ma numesc Mariana Cristina Gavrilescu si se pare ca lungimea acestui sir de caractere nu a fost suficienta pentru anumiti cunoscuti. La inceput a fost Mari, denumire care mi-a revolutionat identitatea. Aproape nimeni azi nu-mi mai zice Mariana (pentru cine o cunoaste pe Liana –  ea inca face parte din raritatile carora le place sa-mi zica Mariana) desi nu am nimic impotriva propriului meu prenume. Unii, desigur ar considera ca “Mariana” e nume de mama si se poate plasa valoric alaturi de Rodica. Le reamintesc acelor Corneliuxi ca la cursul de pedagogie exista o Rodica Gavrilescu datorita careia probabil nu ar fi trebuit sa platesc nici banii pentru modul… am fost confundate – in favoarea mea, absolut.

Acum… Gav? Domnisoara M? Ca sa le dai intalnire… un simplu click pe Untitled te va face sa traiesti senzatii extreme alaturi de ei. Gav si M sunt studenti la CTI, actualmente in anul 2 (speram ca acest contor sa se incrementeze totusi de la an la an). Impreuna isi traiesc viata cu pasiune de la sesiune la sesiune. Impreuna realizeaza ca singuratatea nu-si are rostul intr-o epoca de Computer Science. Impreuna constientizeaza ca fiecare bit economisit le va fauri un viitor mai stralucit. Impreuna se redescopera ajungand prin intamplarile fantastice, cotidiene sa se iubeasca tot mai mult. Gav si domnisoara M… personaje remarcabile, care uneori interactioneaza cu marele Peshte Anonim. Datorita partii 2 a numelui, va ramane momentan sau definitiv in anonimat.

Si care-i faza cu Marl? Spuneam intr-o postare mai veche… ca va aparea in curand pe marile scene WordPress… cu o noua productie semnata: Titled, ce are un caracter diferit de Untitled (doh). Pentru alte detalii poti folosi cu incredere click-ul, mk? Si de ce Marl? Pentru ca e un cadou… sa zicem, care a derivat pe parcursul anilor din Mariana > Marlena > MariaElena > Marilena > Marlene > … ramand in cele din urma setat pe Marl, care prinde forma pe Titled… desi ar mai fi proiectele cu djane Marls, care pentru moment raman in anonimat pentru urechile multora.

Incantata de cunostiinta! 🙂

Feedback:

CI: nu vad decat o legatura chinuita intre Mariana si Marl, trebuie sa fi fost obsedat!

o veche promisiune

Cu intarziere, dar am reusit sa upload-ez acum cateva poze de la ziua mea. Pentru mai multe detalii, poze, minuni, nu ezitati sa ma contactati 😀

Arta trista

by M & Xandu (in cursul de pedagogie)

Si totusi nu putem afirma ca a fost in totalitate o zi trista, nu?

lectia 9: Pachete

Uneori parca sunt asa de furioasa. Cred ca oricine e de acord ca in cazul asta am motiv. Marti de marti, serile mele sunt stricate, tarate prin Java, prin programele facute de altii, pe care abia le inteleg. Ce pretentii mai sunt si astea… sa reproduc eu programe maine de la 8?! E 2… abia reusesc sa inteleg… peste doar 6 ore sunt nevoita sa scriu programul din nou. Nici o explicatie sau explicatii pe cost de nota. Daca nu intelegi si intrebi, te taxeaza. Daca vorbesti cu colegul, te taxeaza. Daca iti aduci foaia cu problema facuta cu doar 6 ore in urma, te taxeaza. Daca iti aduci programul pe stick beneficiezi de o taxa cu regim de recuperare. Erorile de compilare costa doua puncte. Neterminarea problemei in cadrul laboratorului si refacearea pe data viitoare, tot doua puncte.  Puncte–. Puncte–. Puncte– Nu am nimic cu nimeni dar asa ceva nu se face. Nu mi se pare normal sa stiu sa termen in maxim 90 de min o problema cu un enunt de 2 pagini si sute de linii de cod. E aberant sau am eu probleme? Imi citesc laboratorul… incerc sa inteleg… dar la cine pot cere lamuriri fara sa fiu taxata?! Ce rost are laboratorul asta? Nu primesc nici un ajutor sau il primesc pe nota mea. Si toate astea pe un ton de buna dispozitie, calm, zambet.

Pentru mai multe detalii… cred ca Buburuza a surprins mai bine ceea ce vroiam sa spun.

Vot!

Azi s-a inaugurat un spectacol de sala de curs, plasata intr-un oarecare corp D, pe care abia acum o saptamana l-am observat. Invitat de onoare… Calin Popescu Tariceanu.

Feed back: avea butoni, costum superb in rezonanta cu o cravata tulburatoare, camasa impecabila, fantezie de stilou negru cu auriu… totul plutind intr-un gri cald, maroniu spre albastrui. Cat despre gesturi, mimica, limbaj…  da exista oameni care par frumosi si destepti! Eu, apolitica, votez Calin Popescu Tariceanu drept George Clooney-ul Romaniei! Asa, imi place sa votez 🙂

* Carla Bruni: “Imi place un barbat cu bomba nucleara”

AO nu stia

Decizii anonime. Cuvinte ce mascheaza adevaruri tragic – mincionoase. Furie. Furie rationala?. Clar, mult timp pierdut.

Cam asa gandea Gav, cand peshtele anonim ii dadu condeiul in mana, sugerandu-i sa se potoleasca cu crizele astea emo-infantile si sa nu mai bata la urechile nimanui, caci nimeni nu mai era gata sa-l asculte. Asadar, langa schema cu amplificatorul operational, prima intrebare rupea tacerea. Pana si amplificatorul era incapabil sa raspunda… altul era rostul lui (sa amplifice?). Intrebarea il astepta cumintica pe raspuns.

De ce furie? Cum ar putea sa nu ma infurie ceva ce nu e asa cum vreau eu?! Culme a egoismului… de ce te refuz pe tine ca raspuns? Si totusi, cum ar putea sa nu ma infurie adunatura asta de cuvinte goale incapabile de a concluziona printr-un mesaj catre o omenire virtuala.

Nu poti cere de unde nu este… lasa mesajul sa fie anonim, gandi peshtele de trei ori mai anonim decat mesajul.

Ma condamn pentru nerabdare si spirit recalcitrant… atata tot. Sau as mai adauga ca-mi place sa regizez piese… unde toti actorii sa joace supusi indicatiilor mele. Si daca nu-mi amintesc pluralul de la toti… ii creez altul… nu cred ca e greu.

Citesc vise de oameni visatori si atunci visez cum rade realitatea de mine… dar! ma trezeste nepasarea si asa speriat, exclam: peshte!

Matematic vorbind, uite ca am demonstrat prin reducere la absurd ca totul “ii kiar ok”!

of.

Astept sa ma sune Bratis. I-am zis ca vreau sa vorbesc cu ea pentru ca imi este somn si simt ca abia-mi tin ochii sa nu-mi pice in gura. Imi este mult prea somn de fiecare data cand vine vorba sa citesc cursuri ca PTDM, CC, Comunicare… CC? Bratis nu suna si eu admit ca PTDM nu are nici o legatura cu CC si intre timp incerc sa ma trezesc altfel. Metoda cofeinei nu merge, metoda plimbarilor prin frigul paralizant de asemenea esuaza… mintea-mi e intru-un blocaj tamp care-mi aminteste de Septimiu P. Nu pot sa citesc la PTDM pentru ca refuz, pentru ca nu pot, nu pot, nu pot… ma plictiseste. Prevad o criza de timp… prevad ca le voi lasa pe toate pe ultima zi… nu stiu ce m-ar putea determina sa citesc modulele alea. Nu am nici o idee si nici o motivatie… cred ca pur si simplu nu-mi pasa dar in schimb sunt convinsa ca sunt pe punctul de adormi. De ce-mi displac lucrurile simple? Parca ma incomodeaza tot ce e simplu.

Cred ca femeia aia a uitat de mine… e cazul sa-i amintesc.

Remarc ce uselessssss e entry-ul asta :-s

despre Îndatoriri

Dragi studenti,

Îndatoririle UPT ( Î-UPT ) isi cer astazi mai pronuntat tributul. E saptamana 7 si cum prin vecini deja am auzit, ea pretinde mai multa seriozitate din partea noastra. Cum deja “stim tot”… nu trebuie sa ne mai facem griji. Daca ai ales sa spui DA cursului de AC si acum ai dubii cu privire la sanatatea vederii tale… ma gandesc ca nu ai nici un chef sa-si faci proiectele la Comunicare, PTDM, FIMR, POO. Constiinta obiectiva te intreaba: “Crezi ca cineva tine cont de cheful tau?” Cheful ti-l faci. Personal cuvantul asta >chef < mi se pare deosebit de urat, cocalaricesc si-mi inspira profund platitudinea de care ma lovesc si in jur. Ii poti spune buna dispozitie… sau cum vrei tu dar asta chiar nu conteaza pe langa toata munca pe care trebuie sa o depui astazi… Eu nu te pot ajuta dar iti pot povesti despre cum aleg eu sa iubesc ceea ce fac.

Totul porneste de la imaginea mea incadrata intr-un spatiu in care domina ordinea… asadar am ales sa port azi tricoul roz cu Marilyn Monroe. De ce roz si de ce Marilyn?! Oare nu e mai mult decat evident ca Marylin fiind o diva ma face si pe mine sa ma simt diva tuturor bitilor?! in timp ce roz imi inspira adanca dragoste pe care ar trebui sa o am fata de Î-UPT. Treaba cu  Î-UPT e mult mai complicata decat crezi si daca-ti permiti gandurilor sa depaseasca sfera rationalului nascand fel de fel… draga studentule deosebit de eminent… ai incurcat-o… Asadar, pentru a remedia si situatia asta – port inelul-verigheta, albastru prin care fac legamant cu ratiunea ca nu o voi insela cu simtirea si astfel nu permit nici unui gand inamic sa-mi invadeze mintea. Nimic nu ar avea efect daca nu as purta pantalonii cu dungi verticale maro care nu pot simboliza altceva decat verticalitatea si seriozitatea de care ar trebui sa dau dovada in timpul efectuarii Î-UPT. Pentru a-mi reactiva capacitatea intelectuala servesc cafea intr-un mediu aerisit si luminos. Cum imi amintesc sa-mi consum licoarea magica pe langa apriga si evidenta nevoie? Bineinteles – admirand uluitoarea culoare a dungilor de pe pantaloni. In plus cel mai mare atu e reprezentat de ordinea de pe birou dar si de catre stelutele prioritare pe care le atasez orarului.

Dar cum ramane cu efectuare propriu zisa a Î-UPT? Sa-ti spun asta nu stiu dar stiu ce nu-ti mai ramane: Timp 🙂

… dar despre Timp vorbim in alt episod!

test!

Your Mind is Blue

Of all the mind types, yours is the most mellow.You tend to be in a meditative state most of the time. You don’t try to think away your troubles. Your thoughts are realistic, fresh, and honest. You truly see things as how they are. You tend to spend a lot of time thinking about your friends, your surroundings, and your life.

What Color Is Your Mind?

Ok, am preluat testul de la Oana, al doilea pe ziua de azi. In primul am aflat cu stupoare ca lumea ma asociaza cu un cal :-s

Ca sa fiu in concordanta cu Oana, pe mine m-au acceptat la AIESEC… e doar vina lui Lep. Oricum nu stiu ce presupune AIESEC… poate aflu mai multe dupa interviu.

Si cum scrisorile catre BEST au fost trimise… astept cu emotie rezultatul. Acum totul se rezuma la a intreba daca plec in Belgia sau nu? Daca nu, ma multumesc si cu Paris…

* Later edit:

“am aflat cu stupoare ca lumea ma asociaza cu un cal“

Am simtit nevoia sa revin pentru ca nu am accentuat cel mai esential cuvant al postului, fara de care farmecul lipseste cu desavarsire :P. Este vorba de substantivul cal care se pronunta doar cum Ova poate mai bine. Imi vine in minte imaginea sceptica a trio-lui meu preferat: Ova+Dragos+Zav asupra identitatii mele. :))

Ok, e aproape 2:00 AM dar sincer unele lucruri nu trebuie sa le las pe dinafara. Oscilez intre a comunica maine cu oile si a termina la POO… cred ca e cazul sa iau o pauza inainte de a a transforma un nevinovat Later edit intr-un post nebun de sincer :))

Ma gandesc sa fac un poll, ca tot vad ca au aparut si pe wp, prin care sa intreb populatia asta cui ii pasa ca am revenit ca sa accentuez pronuntia un cuvant, intr-o situatie in care majoritatea nu-l cunoaste pe Ova. Ok, am facut-o pentru cei care sunt in tema! Cat de dor imi e de liceu!!

Acum e chiar 2:00 si pentru ca nimeni nu se gandeste la mine, sincer e cazul sa ma culc… :)) imi pare rau pentru daunele psihologice produse!! Am intarziat un minut :-s