Emo?

Dupa ce am intrecut azi limita de cafeina nu mi-a mai ramas decat sa ma intreb daca sunt EMO. Emo? Ce inseamna sa fii “emo”? Sunt emo? Mai nou la toate colturile aud cuvantul asta. Emo! Emo! Emo! Atatia de emo ca pana la urma te ingrozesti si dai in bulimie. De cand a fi emo e rau si de ce sunt asa dispretuiti (sau nu sunt? Mie asa mi se pare, ca toate lumea are ceva cu ei)? Greu sa te prinzi ca “emo” vine de la “emotional” nu e. Poate te gandesti la o persoana “emo” ca fiind una mai sensibila. “Emo” e o persoana care are o stare “emo” produsa de una sau mai multe deceptii peste care nu a putut trece. Doar ca deceptiile pot fi cauzate de versurile unor melodii care “deprima “ si te fac sa te gandesti la ziua cand ti s-a intamplat o calamitate. Cu starea “emo” nu e de joaca pentru ca si pshihologii zic ca apare de pe urma unor traume suferite. De obicei, apare termenul de “emo-kid” care il reprezinta pe un adolescent care nu se poate regasi si se simte frustrat. El are tendinta aceea de a-i uri pe cei din jur, de a se simti inferior, complexat si asta doar datorita faptului ca se compara incontinuu cu cei din jur si nu-si accepta propria personalitatea. Totdeauna am zis ca o comparatie nu poate duce la nimic bun, decat la: complex, invidie (anticamera crimei), mandrie. De fapt un emo-kid nu-si cunoaste identitatea, nu se considera niciodata destul de bun (sau uneori cade in cealalta extrema – se considera cel mai bun), are probleme de integrare si crede ca toata lumea are ceva cu el. Un emo-kid se simte neinteles si desi nu recunoaste, se crede cel mai special de pe planeta si e de parere ca inca nu s-a inventat persoana aceea care sa-l inteleaga. E o stare contradictorie caci pe de o parte se considera cel mai special si superior iar pe de alta se simte complexat, frustrat (of.). De multe ori din cauza asta are tendinte sinucigase. Emo-kids se imbraca dupa un anumit standard si de multe ori gasesc in haine un mijloc de mascare a slabiciunii. “Se imbraca exclusiv in negru, refuza orice urma de dragalasenie, sunt teribilisti si le place sa-si picteze unghiile in negru” – asa ar descrie una dintre sutele de definitii din The Urban Dictionary notiunea de Emo Kid. (unghii in negru imi place!). Am gasit o definitie cam lol: “Acest individ poate fi recunoscut dupa ochii puternic conturati, coafurile rasta, parul relativ lung sau ciufulit, de culoare neagra, sau, eventual, in combinatii cu unele culori . Se evidentiaza si prin felul lui de a se imbraca, purtand tot felul de combinatii ciudate de haine pe care oamenii nu le poarta, in general si poarta o geanta lunga tip postas.” Trebuie sa remarc accentual cu care a fost spus cuvantul “oamenii”, de parca emo ar fi niste martieni rataciti intr-o lume perfecta si roz, unde toti oamenii sunt perfect normali, se imbraca normal si considera creativitatea a dauna drav sanatatii Si totusi, la inceput (1985-1994) termenul de “emo” era folosit in muzica, acesta fiind un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, acest cuvant cunoaste un domeniu vast de intrebuintari. Ascultatorii acestui gen de muzica au devenit “emo-kids”, felul in care se imbraca a devenit “emo-style”, felul in care se machiaza “emo make-up” si presupun ca modul in care reactioneaza “emo-acting”. Trupe emo: A Fire Inside ( AFI ) Fall Out Boy Funeral for a Friend My Chemical Romance Panic! at the disco (aveam o obsesie pt formatia asta, mie imi place) Taking back Sunday etc. Responsabil cu “emotional” ar fi Guy Picciotto care, intrebat fiind cum se simte precum “creatorului genului de muzica emo”, a raspuns: ‘‘Nu recunosc aceasta atributie. Intotdeauna am crezut ca este cel mai retardat termen inventat. Stiu ca toate trupele urasc sa fie astfel etichetate. Se simt ofensati. Dar sincer, consider ca toate trupele din care am facut parte au fost punk-rock. Pentru mine nu are absolut niciun sens.” Esti Emo?