Durerea

În contextul întâmplării cu Ionuț, copilul ucis de câini… am dat aseară peste un interviu cu familia unui băiețel de 6 ani, care în urmă cu un an a fost mutilat de câinii maidanezi, din județul meu, Timiș. Înafară de faptul că i-au smuls organele genitale… a rămas cu niște cicatrici, care îți dau o idee despre trauma prin care a trecut… Nu mai stau să mă gândesc a cui a fost vina… Găsirea unui vinovat nu va șterge cicatricile de pe trupul micuțului și nici spaima cu care a fost condamnat să trăiască.

Azi dimineață, îmi sare în ochi pagina de Facebook a unei dame din înaltă societate românească, care postează sfaturi legate de modă. Se pare că pe lângă moda vestimentara, mai e la modă să fii milos față de eutanasierea maidanezilor. Așadar, această distinsă doamnă și-a exprimat indignarea față de țara noastră, spunând că efectiv “Nu știu unde o să ajungem în ritmul ăsta”. Va imaginați comentariile doamnelor cochete care o aprobau… spunând că aceste animale au sufletul mai bun decât alți oameni. Nici nu mai pot să continui din cauza stării de greață care m-a izbit.

Nu sunt criminală, crudă… și nici nu îmi prea păsa cum mă consideri. Lăsând la o parte bunicile, autoritățile, statul, părinții, educatorii și alți vinovați… mă gândesc că nu aș mai vrea ca aceste atrocități să se repede. Hai să fim realiști și să nu le mai plângem de milă unor câini. Mulți dintre acești “miloși” nu sunt nici măcar vegetarieni…

Cake au chocolat ultra – de Hervé Cuisine

De mai bine de 1 an jumate, de cand m-am mutat in Franta, am ajuns la concluzia ca la cuisine française nu este un lucru peste care sa trec cu vederea ci mai degraba un element care m-a ajutat sa aduc culoare aniversarilor, sa leg prietenii si nu in ultimul rand, sa aduc bucurie celor dragi. Am realizat ca unul din lucrurile care ma pasioneaza, e sa admir sclipirea din ochii curajosilor atunci cand se imprietenesc cu prajiturile mele.

Prospat ajunsa pe taramurile Bretaniei, m-am indragostit ca si Julia Child… de unt dar si de caramel si mai presus de toate de chocolat/coklat/la cioccolata/cikkolata/shocklaid/sjokolade/czekolada/chocolate/ciocolata/sokolad/cokolada/El chocolate/choklad. E unul dintre cuvintele care suna bine in orice limba … Dar ce sa fi facut cu toate aceste ingrediente cand eu nu stiam o boaba de franceza si cand cele mai delicioase retete erau in franceza?!

Am avut nevoie de cateva luni pana am inceput sa vorbesc franceza, pana s-a ivit o ocazie si pana m-am trezit purtand un sort, in fata calculatorului… cautand reteta perfecta pentru tortul gatit cu cea mai multa dragoste. Si asa a inceput povestea cu Hervé… in care am cea mai mare incredere si pe ale carui retete le-am tot testat.

Traind in cultura in care dam share si like la tot ce ne place… era cam greu sa o fac cu majoritatea prietenilor mei romani, printre care o includ si pe mama… din motive lingvistice. Francezilor nu prea le place engleza 🙂

Asadar, am decis ca nimeni nu se va supara daca o sa va traduc niste delicii 🙂 Azi am facut “Cake au chocolat ultra” in compania lui Hervé si “a fost delicios” e un detaliu.

Sa trecem la fapte:

Lista ingredientelor:

• 300 g ciocolata neagra
• 40g pudra de cacao fara zahar
• 100 g faina
• 1 praf de copt
• 200 g zahar
• 125 g unt
• 5 oua
• sare
• “flori de sare”

Etapele:

1. Se incalzeste cuptorul la 180 grade C.
2. Se topesc ciocolata si untul la bain marie, amestecandu-se, pana cand devin fluide.
3. Se bat ouale si zaharul pana se obtine un melanj spumos si lejer.
4. Se adauga ciocolata si untul, topite, progresiv.
5. Se adauga faina si cacaoa cernute iar apoi si putina sare (nu “florile de sare”).
6. Se unge tava cu unt si se presara faina pe ea
7. Continutul se imparte in 3 parti. Dupa fiecare treime, turnata in tava, se adauga niste “flori de sare”.
8. Se pune tava la cuptor iar temperatura se regleaza la 160 grade C.
9. Se coace timp de 50 minute.
10. Se prepara un sirop (1/2 pahar de zahar + 1 pahar de apa, se fierb timp de 10 minute pana se ingroasa) cu care se va unge tortul, cand se va scoate din cuptor

Bon Appétit!

Sursa: http://www.hervecuisine.com/recette/cake-au-chocolat-ultra/#

*Se pot inlocui florile de sare, cu sarea de mare.

Ellie Goulding – Wish I Stayed (Acoustic)

one day…

Rennes

Forever Green

geekuiala

Daca o compilare reusita si niste rezultate grafice excelente (cat or fi ele de mici) imi fac ziua mai frumoasa si ma fac sa ard de dorinta de a dansa prin birou, atunci da, sunt o tocilara (sau habar nu am ce), si inca una Fericita 🙂 Merge!! (dragul meu script)

E chiar romantic sa fii developer. Ar fi mai cool daca am putea veni in pijama. In rest, chiar daca afara ploua si e urat, eu la biroul meu am cafea, stau langa calorifer si am si casti. E fantastic. In plus, postul asta o sa-l mai citesc si cand mor de nervi ca nu-mi iese cate ceva si o sa rad! Promit!

Facebook

Pornesc de la intrebarea: De ce m-am sters de pe Facebook?!

Nu stiu sigur daca sa revin sau nu pe Facebook. Rau nu e, ba din contra, mai afli ce face omu’, pe unde mai e, ce o mai mancat, daca si-a schimbat statutul social, daca o imbatranit/ingrasat etc. Acum, daca e sa fim sinceri o sa recunoastem ca dupa catvea minute de clitzcait pe Facebook, degetele se lipesc de tastatura si devenim mai rau ca FBI-ul. Si ce e rau in asta?! Timpul… timpul asta, pe care prefer sa-l dorm (desi in momentul asta nu-l dorm… din cauza blogului, absolut de clar). Acum… mai sunt si alte parti negative… La orele de engleza am citit atatea articole anti-Facebook… ca-mi sare din minte  si vine la voi, un singur cuvant: PRIVACY. Nu cred neaparat in pierderea Privacy-ului… atat timp cat tu detii controlul materialelor pe care le publici pe Facebook.

Un alt trend pe care-l vad… e o usoara migrare a maselor spre Google +… Imi amintesc cu o nostalgie neplacuta de migratia hi5-Facebook. Aceeasi Marie, cu alta palarie. Cum vreo retea sociala incepe sa devina prea incarcata de widget-uri si poze si template-uri, hop! ne luam zborul spre tinuturi cu design mai simplificat si incepem o viata sociala noua.

Cat crezi ca mai traieste Facebook? La cati de multi vizitatori am pe blog, nu ma astept sa raspunda cineva… sa zicem ca e retorica, intrebarea.

Imi propun sa iubesc ingineria si vreau sa marturisesc ca multe lucruri m-au uimit in saptamana asta de module intersemestriale, dar niciunul ca acesta:

O imprimanta 3d de care nu am mai vazut niciodata, care a fost asamblata de studenti si ale carei rezultate, le-am tinut in mana. Yey!

In plus, am realizat prima mea aplicatie Android, care desi nu a fost prea iubita/votata… face istorie, avand si poster.

Pe lista laudarilor tehnice… urmeaza ceva senzational si totodata foarte util. Ideea, care ar merita brevetata, provine din dorinta de a nu mai plange… atunci cand tai ceapa. Asadar, tatataaamm!!!

[poza missing]

Ups… nu-mi gasesc cardul de la aparatul foto. Dovada creatiei urmeaza maine!

despre Branza

Branza. Azi o sa ating acest subiect… deosebit de delicios pentru mine.

Imi vine greu sa cred ca exista oameni carora chiar nu le place… Explicatia mea e ca asa s-au obisnuit de mici. De exemplu –  chinezii. Niciunul din colegii mei chinezi nu se atinge de branza si nu degusta nici un fel de mancare ce contine branza. Prima mea reactie: “Serios?!”… Probabil aceeasi reactie o au si ei fata de mine cand imi dau sa gust feluri de mancare ultra-picante si refuz (imi plac mancarurile picante… dar cand ma refer la mancarurile lor… nu exagerez – nu mai poti respira). In alta ordine de idei: arabii folosesc un ingredient tipic lor: cumin. Toti il adora… in schimb eu nici macar mirosul nu suport sa il simt… cum sa mai si gust?! Unii oameni stiu cu ce anume compar eu mirosul cumin-ului.

Zilele trecute, am intalnit insa o reactie de om normal. I-am intrebat pe niste francezi daca le place branza. Nici nu stiu cum am indraznit sa intreb asa ceva insa privirea lor a spus totul… ceva in genul “tu ne intrebi serios?! Evident!”.

Concluzia mea e: daca vrei sa te imbogatesti… ai putea sa emigrezi in China si sa-ti deschizi un lant de magazine de branza care sa ofere si cursuri de mancat (+iubit) branza, copiilor chinezi.

http://www.chinahush.com/2010/07/16/chinese-people-dont-like-cheese/