cica ceva blog

Anunt societatea virtula ca eu duc mare lipsa de muzica. Again am sters intentionat majoritatea melodiilor ce lancezeau pe playlistul meu (mi-e frica de rutina :-s si totusi, eu lancezesc in ea). So, astept commenturi cu sugestii interesante :p. Azi simt un pesimist bolnav. Si totusi m-as opri aici inainte sa fac din acest blog unul prea personal caci totusi nu cred ca pe cineva intereseaza. Paradoxal mie imi plac blogurile foarte personale in care omu’ scrie si ce a mancat la micul dejun si-si exprima indignarea cu privire la faptul ca “barbatii e porci” (nu-mi plac feministele exagerate, femei fara farmec) si “femeile esti frati?”. Imi plac blogurile, posturile cu multe detalii cotidiene chiar… nu conteaza, viata trebuie insemnata si nimic nu e fara importanta. Dar culmea… eu ma abtin de la a scrie lucruri prea personale si de ce fac asta? Am mai zis- consider ca nu ar prezinta interes…dar mie imi place ca altii sa o faca!!! Na whateva’ sunt patetica azi, ok. Nu-mi place sa zic “m-am saturat” suna asa tipic, pare a fi un tic verbal. Ticuri verbale pe care le-am observat la oameni recent sau nu: “Va rog eu” (mr. Radu), “Aceasta este” (mr. Lum), “kiar i ok” (Sanda), “na extraordinar” (mum?), “na”(Didi), “lol” (Laura). Eu nu stiu ce tic verbal am, daca cineva a observat ceva nu are decat sa ma anunte! Vreau sa zic un minisecret: am luat o carte de la biblioteca si la mijlocul ei am scris: “daca vrei sa-mi stii parerea cu privire la chestia asta da-mi add: mowlgvm”. Mi se pare ca e ceva gen a-ti da nr de telefon in publitim ca ai ramas nemaritata sau a-ti face pagina pe hi5 sau myspace si a sublinia acolo: SINGLE. Da nu am facut chestia cu scopuri matrimoniale ci doar ca sa-i spun cat de degeaba e acea carte:p asa ca nu ma judeca. Na parca as avea 15 ani (oricum de mai mult nu arat, ma minunam ieri de iesire mele foarte ciudate :-s imi cer scuze pt imaturitate populatiei :-s… ). Apropo, am o atitudine foarte critica despre mine (ma simt prost daca cineva ma lauda ca mi se pare ca o face din obligatie sau nu stiu ce dar ma enerveaza si aia care numa’ ma critica) si uneori ma demoralizeaza tare, noroc in pixul meu roz care ma binedispune ;)) 😛 O mica remarca: ce mult apreciez smerenia si modestia la om, le iubesc si iubirea asta mi se amplifica cu atat mai mult cu cat omu are cu ce se lauda si totusi prefera sa nu o faca! Ce poate fi mai nobil decat un asa caracter?! Acuma cineva ar zice ca apreciez astea pt ca as fi invidioasa pe calitati. Mnu cred ca asta e motivul. Nu cred ca iubirea are explicatie asa ca nici faptul ca eu iubesc smerenia si modestia, doar ca ma fascineaza oamenii care le poseda. Si totusi ce poate fi mai enervat decat un om ingamfat? hihi…eu 😡 Pe fundal ascult un refren “that’s ok!” Si pentru ca in sfarsit mi-am facut ceva ordine pe comp – a se vedea poza de mai sus, gasita in urma unor sapaturi drastice;) Made by Adi V. ** Aaa… mi-am vazut fratele imaginar ;))