Archive | Dear diary, RSS feed for this section

demisie

9 Sep

Asadar:

9:00 AM –  sunt din nou avizata ca incepe dimineata buna, intr-un limbaj corespunzator varstei de 4 luni si 0 dintisori, neidentificabil si ascuns oricarei logici umane, de catre a mea adorabila, nepretuibila, atotcunoscubila de comunitatea in care vietuiesc dar si atotiubibila, Miriam. Desi, din nou dezamagita de cana mea vida de cafea, in comparatie cu cea fierbinte a Alinei, reusesc totusi sa-mi revin psihic la vederea brioasei cu iaurt care ma asteapta radiind caloric langa cuptor .

Trecand peste cateva ore in care incerc sa inteleg o femeie cu furie, nebunie, depresie (grrr!!! cate etc-uri as adauga dar cred ca eu ma imbolnavesc de nebunie cronica si disperare letala pana una alta… ) POSTNATALA, (asta spusa ca sa fiu eu Mos Craciunul cel bun si rabdator)… pe la 14:23 primesc deja factura cu biletele. Da, acele bilete care anunta comunitatea virtuala ca in 25 septembrie aterizez pe aeroportul Traian Vuia. Nu mentionez ora ca sa nu fiu asaltata de fanii ce-mi vor aduce flori (multumesc pentru intelegere!)

Paolo intarzie sa ma duca la birou (inteleg acum de ce e atat de misogin in discutiile cu Fabio, la fel cum inteleg si partea opusa si echivalenta). Il anunt ca am decis ca azi sa fie ultima zi de practica si cu ocazia asta imi achit si promisiunea – tabloul.  

15:20 Ajungem la General Soft si Fabio isi primeste cadoul – i-am daruit Foamea (cea care a inaugurat atelierul meu improvizat in garaj – detinator inconfundabil de ciocolata expirata din care musc cu furie la ivirea oricaror evenimente depresive dar si loc de refugiu al tantarilor turbati ce-mi tulbura dupa-amiezele). E incantat de semnificatie, care nu o dezvalui decat celor in cauza si totodata stresat de catre niste functionare cu probleme de adaptare.

16:sa zicem tot 23 ca sa pot mentiona si faptul ca am tratat cu dl Vasii sa pot da timpul inapoi – beau ultima Lavazza Espresso preparata de Fabio pe 2008 si incepe razboiul cu Sql Server si Visual.

18:45 – ultima pauza Gingerino cocktail, pe 2008 si concluzia mea referitoare la tatuaje: nu-mi plac cele permanente. Despartiri. Strangeri de maini. Imbratisari. Urari si alla hi5 – “Te pupik dulcik”.

 20.05 – o scurta vizita la o ferma. Prima impresie se concretizeaza in cuvantul: MULT (de la vaci la alte dobitoace si pasarele).

21:18 – ritualul spalarii vaselor incepe prin: inmuiere in apa fierbinte, sapunire, clatire in urmatorea ordine: pahare, tacamuri, farfurii, oale, vase de dimensiuni mari (semne de tulburare obsesiv-compulsiva?!).

Advertisements

Gri

10 Oct

M-a sagetat o idee, o amintire, ideea mea gri. Cautam prin abisala mea cutie cu nimicuri si am gasit un colaj pe care l-am facut vara asta dar griul nu mai era… l-am uitat… am uitat de gri, de surorile lui mai mono si am mai uitat multe. Am uitat de cum eram eu inainte, cand citeam “Visul” si mergeam pe linia de tramvai cu sevaletul meu de zece kg spre atelierul rece al Mariei ca sa bem ceai. Acum sunt altfel? Cand eram gri, gandeam gri dar pictam in griuri colorate… eram fericita, cred. Am observat ca daca ma uit in trecut ma vad fericita mai tot timpul iar in prezent, diferita, preocupata, stresata, prea multe cifre, prea multe simboluri pe care nu le mai patrund… Posibil ca atunci cand prezentul va trece ma voi vedea fericita in el, ma voi vedea fericita in clipa de fata, alaturi de toate ciferele astea din caiet, de fenomenele fizice “luminoase” si de limitele pe care nu mai stiu sa le aflu singura. Imi e dor de al meu prieten Gri… as vrea sa-l intalnesc iarasi. Stie ca l-am uitat dar poate nu m-a uitat el. Sunt fericita!