Тетрис

Cine nu a avut vreodata un microb Tetris? Eu nu cunosc nici o persoana care sa nu fi jucat Tetris la viata ei. De ce scriu la ora asta bloguri despre Tetris cand eu am examen important si ar trebui sa invat? Pentru ca nu-mi pasa si-mi e tare somn. Sesiune…bla bla bla il vad pe Robu la inceput de an dandu-ne sfaturi in legatura cu organizarea timpului si alea alea. Asa as vrea sa pun un punct la toate astea dar pacat ca punctele sunt asa mici si nu rezolv nimic daca pun un punct…nu stiu…eventual sa trag o linie? Eventual mai bine tac si ma duc sa invat. Nu mai mentionez ca ma simt batrana ca par sau sunt depresiva dar nu cred ca Yahoo360 e un loc unde sa-ti scrii despresiile caci who cares?! Ziceam ca-mi e somn si nu cred ca am alta solutie decat sa dorm. So, programule imi pare rau si timpule mai stai si tu pe loc, ce te grabesti atata acuma, mai lasa omu’ sa si doarma. Oricum, astea nu au legatura cu faptul Tetris a starnit un scandal international si ca Afganistanul produce cu 30% mai multa heroina decat se cere pe piata. Pe de o parte il inteleg si pe taranul afgan care nu are de unde-si castiga painea, daca nu din recoltele de “maci” dar ce se intampla cu milioanele de dependenti care mor zilnic sau isi distrug viata pt totdeauna? E asa o situatie imposibila si imi amintesc de Raul… Inca ma mai intreb cum am putut fi atat de nepasatoare. Mai suntem si educati sa fim nepasatori de catre institutiile astea de invatamant de unde cand elevii/studentii “scapa” se manifesta sa zicem, ciudat (a se vedea excursiile). Diferenta (dintre un student la scoala si unul in vacanta) ma face sa ma intreb – este scoala o un fel de carcera? Totusi pana si puscariasii au timp sa mai joace un Tetris, doua trei… sa zicem mai multe caci ii va obseda. De mentionat ar fi ca Tetris a fost inventat de un inginer (jduai), intr-o pauza de ecuatii diferentiale – Alexey Pajitnov si de ce atata bla bla despre asta? Pentru ca-mi place ca a fost suficient sa aiba o idee primitiva ca eu si alte milioane de oameni sa stim acum numele lui sau ma rog, numele ideii. Nu ca as vrea ca lumea sa-mi cunoasca numele, tocmai as vrea sa las ceva lumii dupa moartea mea si nu doar nepasare. Ziceam de timp – organizare – haos?! Si jocul asta se bazeaza pe ideea asta de organizare, constructie: piese care cad haotic, tu trebuie sa le aranjezi iar in mom in care ai reusit sa construiesti ceva omogen – buh! dispare…practic raman doar piesele care nu le-ai potrivit bine. Pe scurt privesti mereu la greselile tale si treci mai departe construind peste aceste greseli iar in momentul in care greselile le remediezi…uiti…uiti de rezultatele bune si alegi din nou sa privesti la greseli. Muncesti pt a repara acele greseli si nici macar nu te bucuri de rezultatul lor pentru ca alegi sa uiti tot ce e bun. Foarte realist, cred. Asa sunt eu…mereu nemultumita. Desi as avea sa ma bucur de atatea, le uit si imi tintesc privirea la tot ce e gresit si muncesc spre a remedia dar nu ajung sa ma bucur niciodata de rezultat din cauza “uitarii”. http://en.wikipedia.org/wiki/Tetris