alb, blank, void

2 Jun

Nu-mi plac paginile albe… seamana cu tacerea si eu, cand stau in fata lor… ma molipsesc, imi incui gandurile si le uit… Ma sperie albul… ma trezeste… ma trezeste la realitatea ca pana sa devin completa mai trebuie sa-mi traiesc intai neimplinirile, aici.

Implinirea. Un concept absolut… deloc realizabil pe pamant… si de ce? Pentru ca e legata de continuitate… si inca nu am gasit nimic care sa ma implineasca intr-un mod continuu… Invat azi ca implinirea vine din cunoastere deplina si frustrarea fuge din fata sentimentului ca in sfarsit esti inteles de cineva. Intr-un astfel de cadru se naste bucuria. Pana acum, Dumnezeu e singurul care te intelege, cunoaste si accepta exact asa cum esti… si in felul acesta te simti implinit… O diferenta esentiala intre oameni si Dumnezeu e ca oamenii nu practica notiunea de constant si deplin, acesta diferenta implicand si uitarea unor adevaruri esentiale.

Imi e dor de o implinire adevarata. Imi e dor de cer.

One Response to “alb, blank, void”

  1. Vali June 2, 2010 at 18:44 #

    Well, nu sunt de acord.
    Frustarea fuge pt ca esti inteles de acel cineva. De un seaman care ti-a impartasit gandul si trairea. Oamenii nu practica notiunea de constant si deplin pt ca vor tot timpul evolutie. Si e foarte natural sa fie asa. Insa la o privire mai in adancime, ei chiar practica notiunile. Si uneori prea puternic. Atat ca nu la modul general – alt fapt perfect natural.

    Sunt curios de acele adevaruri esentiale🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: