Toti erau castigatori…

9 Feb

“Robert Roberts scrie despre o ora de educatie civica a unor copii de clasa a IV-a, in timpul careia invatatoarea le-a prezentat jocul Calcarea baloanelor. De piciorul fiecarui copil era legat cate un balon. Obiectivul jocului era ca dupa ce se dadea semnalul de incepere, fiecare dintre elevi sa incerce sa sparga baloanele celorlalti, dar sa-l protejeze pe al lui. Ultimul copil care ramanea cu balonul intact era castigatorul jocului.

Calcarea baloanelor este un joc eliminatoriu. Daca eu castig, tu pierzi. Succesul oricarei alte persoane diminueaza sansele mele de succes. Trebuie sa ii privesc pe toti ceilalti ca pe niste rivali, ca pe niste adversari.

Calcarea baloanelor este o competitie darwinista, un fel de selectie naturala. Unii copii in varsta de zece ani au un caracter destul de darwinist, iar acesti copii au intrat viguros in spiritul jocului. Ei tinteau si distrugeau baloanele fara niciun fel de mila. Unii copii dadeau impresia ca le place jocul, dar pe ascuns se temeau ca vor pierde. Cativa copii stateau timizi pe margine, insa acest lucru nu ii avantaja deloc. Baloanele lor au fost distruse la fel ca ale celorlati. Lupta nu a durat nici macar un minut. Doar un singur balon a mai ramas intreg si, bineinteles, posesorul lui era cel mai antipatizat copil din sala (pe ascuns). Este greu sa ajungi intr-adevar castigator la jocul Calcarea baloanelor.

Apoi, scrie Roberts, s-a petrecut un lucru cutremurator. A fost adusa in sala o a doua clasa de copii sa joace acelasi joc, numai ca de data aceasta era o clasa de copii cu handicap mintal. Acestia, la randul lor, au primit fiecare cate un balon si aceleasi instructiuni. […]

Numai ca de acesta data, jocul a decurs diferit. Instructiunile au fost date prea repede pentru ca acesti copii sa le inteleaga foarte bine; din toata aceasta confuzie, singurul lucru cu care au ramas ei a fost ca baloanele trebuie sparte. Numai ca in loc sa lupte unii impotriva celorlati, acesti copii au inteles ca trebuie sa se ajute unii pe altii sa sparga baloanele. Asa ca au format un fel de “coalitie de spargere a baloanelor”. Un baiat a inceput sa se necajeasca pentru ca balonul pe care incerca sa-l sparga nu statea pe loc, pentru ca sa-l poata sparge. Asa ca fetita care avea acel balon legat la un picior a ingenuncheat si a tinut cu grija balonul in loc, in timp ce baiatul a calcat pe el si l-a spart. A urmat un zambet larg. Apoi baiatul a ingenuncheat si si-a tinut balonul in loc pentru ca fetita sa calce pe el. Scena aceasta s-a repetat de multe ori, toti copiii ajutandu-se unii pe altii in Marea spargere a baloanelor.

Iar cand a fost spart si ultimul balon, toti copiii au ovationat. Toti erau castigatori…


2 Responses to “Toti erau castigatori…”

  1. andrei November 5, 2010 at 18:16 #

    am dat tot previous entries si am ajuns si la asta. great. awesome ii place unei pretene sa zica. daca dau pana la prima postare si sunt mai multe asa😀 o sa tot clickui pe link-ul blogului. superb.

  2. Marlie November 5, 2010 at 18:50 #

    peste 2 ani de postari… chiar 3, cred ca o sa ai de lucru :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: