Imi vine greu sa cred ca exista oameni carora chiar nu le place… Explicatia mea e ca asa s-au obisnuit de mici. De exemplu –  chinezii. Niciunul din colegii mei chinezi nu se atinge de branza si nu degusta nici un fel de mancare ce contine branza. Prima mea reactie: “Serios?!”… Probabil aceeasi reactie o au si ei fata de mine cand imi dau sa gust feluri de mancare ultra-picante si refuz (imi plac mancarurile picante… dar cand ma refer la mancarurile lor… nu exagerez – nu mai poti respira). In alta ordine de idei: arabii folosesc un ingredient tipic lor: cumin. Toti il adora… in schimb eu nici macar mirosul nu suport sa il simt… cum sa mai si gust?! Unii oameni stiu cu ce anume compar eu mirosul cumin-ului.

Zilele trecute, am intalnit insa o reactie de om normal. I-am intrebat pe niste francezi daca le place branza. Nici nu stiu cum am indraznit sa intreb asa ceva insa privirea lor a spus totul… ceva in genul “tu ne intrebi serios?! Evident!”.

Concluzia mea e: daca vrei sa te imbogatesti… ai putea sa emigrezi in China si sa-ti deschizi un lant de magazine de branza care sa ofere si cursuri de mancat (+iubit) branza, copiilor chinezi.

http://www.chinahush.com/2010/07/16/chinese-people-dont-like-cheese/

MTS = “Mathématique et Traitement du Signal” este materia care anul asta egaleaza SO-ul… materia pentru care nu fac sport, pentru care nu ma plimb (materia pentru care ma ingras?) si pentru care raman in camera mea si beau cafea la 9 seara… urmand ca la 2 am sa scriu. D. vecina mea adormita la ora asta… stie la ce ma refer cand spun “materia pentru care ma ingras”. Din toate astea deduci poate ca sunt un super geek care invata mult… dar abureli… mai mult ma simt a l’aise (vezi definitie in posturile anterioare) decat sa sporesc cantitativ.

Dpdv calitativ… imi scriu definitiile caligrafic si colorat si fac o arta din caietele mele (arta pentru ca ador cum mi-am inventat cercurile intitulate litere, de-a lungul vremii). Calitate mai inseamna azi si faptul ca am aprofundat… putin dar bine si mi-am deschis un apetit pentru mate… Imi place. Imi place MTS… Imi place sa invat la mine in camera si sa beau ceva cald. E socant sa-ti dai seama ce repede poti uita toata matematica pe care ai invatat-o odata… Liceu… cartea de admitere la poli… primul an… atatea limite… atatea convergente… Rezultat? Numai posturile din vremea aia au ramas… ca formulele au fost sterse, demult.

MTS ma face sa ma simt tanara… nu ca m-as fi simtit/aratat vreodata batrana… dar! Sunt in anul 2 la Telecom si ma simt ca in anul 2 de la upt. Nu e vorba ca as fi imbatranit… dar parca mi se da sansa sa-mi rescriu o perioada din viata mea… sa o rescriu mai colorat si mai frumos, chiar daca in perioada asta (de studiu)… viata se intampla mai mult in camera mea. Inafara domeniului de convergenta ce tine de spatiul in care locuiesc… linistea e terfelita –  vecinii mei viva la vida loca in stil marocan (nu vrei sa stii ce inseamna asta… mai ales cand vrei sa dormi sau trebuie sa inveti…). Ce sa faci… ei sunt tineri… isi traiesc “anul 2″ pentru prima data doar

…cu imaculatii caluti Bibus.

A fi à l’aise inseamna sa mergi dimineata cu bicicleta la SuperU si sa cumperi o “baguette” si un ziar. Bineinteles, nu e cazul acum… sa fii atat de à l’aise… incat sa faci asta… Recomandarea ar fi sa stai in cuib si sa inveti mai bine pentru examene.

In cele ce urmeaza… o mica mostra:

Cartea (“Cu Dumnezeu in subterana” – Richard Wurmbrand) trebuie privita si ca o recomandare, fiind una din cele mai bune carti pe care le-am citit si care ma fac sa ma gandesc cu mare seriozitate la Romania si la suferinta unor oameni pe care ii consider eroi si exemple.

Si acum FACTS:

- nu-mi explic cum m-am trezit la 7 dar imi amintesc ca la 7:30 am apasat pe “butonul de la cafea” si a curs… in cana. La o ora dupa ce am dus cafeaua la scoala… ea a curs din cana pe caietul lui T. S-a mai trezit si el din amorteala si am aromatizat si clasa cu alintaroma. Doar nu e prima data cand cafeaua-mi pleaca din cana… doar se observa din culoarea vintage de pe copertile cartilor.

- la 12 senviciurile au fost deja ambalate si instalate in troshconeta lui A… Numai ochelarii lui A nu au reusit sa fie instalati la mine pe ochi, fiind smulsi cu multa ravna fashionista (ar fi mai fain sa scriu cu diacritice totusi… ca doar francezii isi permit sa ne chinuie cu ele…).

- fain frumosi aranjati (nu mai o aducem in discutie pe dsoara D… toata portelanoasa de la revelatia “bestiei” incoace)… ne-am culcat  - adica eu si unele femei mai trudite. Eu personal toata m-am obosit de la atatia Fourieri. Mi frica de ei ca acusi vin dupa mine.

- Quimper – primul lucru pe care l-am remarcat a fost diferenta fata de Brest. Mi-a amintit un pic de Strasbourg… dar mult mai mic… cochet si chic. Am descalecat langa catedrala, care are un muzeu embedded… si am inceput sa exploram muzeul breton.  De la o sabie de cavaler templier si pana la niste costume si tablouri si camere si steme si sculpturi si mobile… toata m-am impresionat dupa care au urmat crepes-urile + cidrul de la primarie.

-  Nu mai comentez nimic despre crepes… ori imi era foame ori… asa ceva nu ai mai pomenit… dar in ce cuvinte ai putea descrie prelingerea de ciocolata, caramel… unt pe pufosenia ferma a clatitei?!

- Au mai fost intalniri cu alti studenti romani veniti din Brest… un oarecare “au revoir” rostit de catre A primarilor… si o scurta plimbare prin Quimper… regretat de scurta dar in care A. iarasi s-a remarcat prin cadouri in stil toffifee  de la “les petits oiseaux”. Niciodata nu am stiut cum se scrie toffiiifeee… In fine.

Si acum poze:

Asa mult timp a trecut… de cand nu am mai trecut aici… incat mi-am uitat si parola… Ma simt de parca as fi imbatranit si povestile de blog nu mai sunt decat pentru cei tineri… paradoxal cei tineri nu mai prea folosesc blogul decat ca sa-si expuna pozele… avem o intreaga categorie de mari fotografi mai nou (traiasca tehnologia!).

In fond, urasc facebook-ului… el e de vina pentru ca ne-a furat povestile de blog, aventurile de bambini si jocurile. El ne-a furat comentariile, vizitatorii… blogrolul, emotia cu care fiecare astepta noi posturi in blogosfera. Dragii mei blogeri… ce mai faceti? De ce nu inchidem odata facebook-ul si de ce nu mai scriem? Ne-am pierdut oare imaginatia, intelectul si creativitatea… de ne multumim cu a da un simplu Like? Doar atat avem de spus?

Am avut in seara asta placuta surpriza de a descoperi ca Fitipauldy si Onyx… nu au disparut… Vreau sa redevin… Gav, Marl, Domnisoara M si Peshtele Anonim la un loc. Stay tooned! Revin cu o nou sezon de aberatii frantuzesti de data asta