E o competitie draguta la care ai putea aplica, ca student la UPT. Pentru mai multe detalii viziteaza neaparat http://vocatia-te-angajeaza.ro/
Vocatia te angajeaza!
eu, omul
1:xx AM e un moment bun pentru a face o scurta analiza asupra lumii in care traiesc.
Traiesc intr-o lume, intr-o Romanie si chiar intr-o Timisoara in care… oamenilor pur si simplu nu le mai pasa? Adevarat!… multe inimi se arata inghetate, prea multe au uitat ce inseamna compasiunea si pe majoritatea ii doare in cot. Doar e ieftin sa te doara in cot. Whatever! Veneam intr-o seara acasa… Am remarcat o salvare, un om al strazii. Spune-i daca-ti place mai mult - boschetar. Era pe jos… lesinat de frig. Mainile ii erau inghetate… le tinea in san. Mi-a placut profesionalismul medicilor care i-au oferit ajutorul… nu si expresia fetei lor: “iara boschetar?!”.
In jur, in statie, m-am izbit de aceeasi expresie si am simtit cum indignarea multora imi ardea obrajii. Expresii gen: “Betivanul asta nu merita!”, “Pentru asta s-or gasit sa cheme salvarea?”, “Or deranjat pe doctorii astia sa vina pentru nimicul asta” etc. Bineinteles, ca expresiile alea au fost indulcite de ploaia clasica de injuraturi la adresa celui care a chemat salvarea. Nu le reproduc. Imi e jena, sila.
Acelasi scenariu… acum 2 saptamani, doar ca in alta statie de 33. Se dau cam multe reprezentatii toamna asta.
Azi din aceeasi serie… alt spectacol. Un asa zis hot s-a batut in plina strada cu un barbat care urla din toti plamanii ca i s-a furat geaca. In jur? Vreo 50 de persoane care efectiv se holbau. Nimeni nu facea nimic. Pareau fascinati de gladiatorii care imprastiau sange in jur. La un moment dat s-a auzit o masina de politie, care ocolind scena luptei s-a indreptat grabita spre alte calcari de legi. Nepasare? Putin spus. Cine sa intervina intre doi betivani? Normal ca nimeni. Lasa-i frate sa se omoare, doar nu e treaba mea!
Concluzie? Poate un apel la umanitatea voastra! Nu e treaba mea de ce X o ajuns boschetar. E treaba mea sa-l consider om si sa formez 3 cifrez cand il vad, cazut, degerat si aproape mort. E treaba mea sa intervin atunci cand pot. Pune-te in locul acelui amarat si incepe te rog sa crezi ca nici un om nu e gunoi. Ajuta oridecateori poti si nu lasa judecata sa-ti inghete inima. Iubeste! Invata compasiunea si lasa-ti aroganta acasa. Adevaratul gunoi e mandria ta.
Iar daca nimeni nu te premiaza pentru ca esti atat de brav… intelege ca e de datoria ta sa iubesti pe cel de langa tine, cu toate ca ti se pare un gunoi urat mirositor si jalnic. Mult mai urat mirositoare ar fi duhoarea nepasarii tale, interiorul tau.
Incearca sa nu faci doar din sarbatori un prilej de a te comporta omeneste. E o chestiune zilnica… nu una ce tine de decembrie.
Virtualizarea 1
Azi o sa ating subiectul virtualizarii lasand alte subiecte interesante sa fie scrise peste 2 saptamani. Despre virtualizare nu pot sa zic decat ca ma bucur ca inca sunt safe si nu fac parte din categoria oamenilor care dau dublu click pe telecomanda, macar atata.
Seria: Sa povestim cu Marl si Al. Ep.1: Mailul
Cat depre mailuri, cu totii suntem agresati zilnic de ele… tot felul de mailuri din inbox asteapta zilnic clickul noastru ca sa ne faca de cunoscut diverse.
Pe cat de diversi expeditori, pe atat de diverse reactii la vazutul lor in inbox. Stres, bucurie, sila, plictiseala, nervi.
Dar pe cat de diverse reactiile, pe atat de statornica dorinta de a afla ce se afla in spatele unui click.
Pentru unele. Cat despre altele, locul lor de veci e trash-ul, unde cu cea mai mare placere apasam pe delete. All!
De-a lungul existentei mele de mailer… multe mi-or trecut pe sub deget inainte de a-mi intra in ochi… dar nu pot sa nu-mi amintesc cu nostalgie de primul meu mail…
Mizerie de notificare de la Yahoo! ca is welcomed! Evident, ceva va pica si voua in buzunar, dar eu is mai bucuros decat voi ca am MAIL personal!
Totusi, cand imi amintesc de net caffe-ul in care mi-am facut Mailul personalul parca duc dorul dupa Mirc, kestia si anii de liceu… ce vremuri… si cand ma gandesc ca maine incepe scoala…
Pe vremea aia, nici nu stiam sa tastez la calculator, altcineva mi-a creat mailul. Acuma sunt student la Calculatoare, folosesc emailul in programe Java sa trimit notificari.
Si totusi mi-am pastrat aceeasi adresa de mail… desi de prea multe ori am cochetat cu altele. Curvele de ele!
Oups, cineva s-o scapat! Pastrat, nepastrat, e usor sa inventezi un id care dupa 2 zile sa nu iti mai placa. De-asta e bine sa iti alegi numele, cu el oricum trebuie sa ramai. Haha!
Sunt lucruri in viata care persista oricat de mult te-ai schimba sau ai imbatrani… si mailul e unul din ele.
Avem nevoie de mail de la angajare pana la cumparat un maieu, de la trimis o petitie impotriva Guvernului pana la salvat documente in draft ca sa le accesam mai usor din alta parte.
Ca tot aminteam de mailul de angajare, vino o vreme cand esti pus sa renunti la adresa ingenua, inspirata din Harry Potter sau filmele copilariei tale si sa accepti formalitatea.
Mailul de genul nume.prenume@bla.com marcheaza o noua etapa in viata ta. Si-ti atrage atentia ca ai cam expirat!
Dar despre astea, discutam in alte episoade. Ma duc sa-mi verific mailul. To be continued…
Anunt
Domnii Catalin C. Vasii, respectiv Paul Fiterau-Brostean sunt rugati sa remedieze situatia blogroll-urilor, in absenta carora eu falimentez profesional.
Multumesc!
Ceea ce simt, ceea ce gandesc si ceea ce vreau sa scriu si sa impart cu tine… e mai presus de religie, mai presus de aparenta, mai presus de limitare si de prozelitism. Ceea ce vreau sa-ti spun e ca sunt atat de fericita cum nu stiu sa fi fost de mult timp. Cred, simt si stiu ca fericirea asta e genul de fericire perfecta, care ma implineste cu adevarat. Azi, Dumnezeu mi-a vorbit printr-un gand care mi-a dat putere sa continui. M-am vazut in ultimul timp prea neinsemnata, prea lipsita de putere, prea arida, prea slaba. Mi-am imaginat viitorul si era intunecat. M-am uitat la mine cum ma inec in ingrijorare. M-am uitat la bucuria altora si mi-am zis ca nu e corect. Am cautat ajutor si nu era nimeni care sa-mi aduca un zambet pe buze. Mi-am zis ca eu fac parte din categoria oamenilor neinsemnati, carora asa le-a fost sortit. Mi-am zis mai multe… si in final am concluzionat ca Dumnezeu nu ma iubeste si ca viitorul meu nu poate sa fie decat sec si plictisitor… ca asa merit.
E a treia oara cand constientizez cat e de mare Dumnezeu… ma cutremur, ma bucur si plang de fericire! E in schimb prima data cand traiesc “Pot totul in Hristos Domnul care ma intareste!” Stiu acum ca nimic nu e imposibil si stiu ca doar cu Dumnezeu pot sa ma duc mult mai departe de limitari si chiar dincolo de vise, de dorinte si asteptari. Dumnezeu poate sa-mi dea mai multa fericire decat imi pot aduce oamenii, poate sa-mi dea mai multa implinire decat imi doresc si poate sa ma transforme asa cum nu am visat vreodata!
Am trait azi o experienta unica pe care am vrut sa o notez… ca sa nu o uit niciodata. Azi m-am intalnit cu Dumnezeu… azi L-am observat si… e atat de mare… atat de frumos… Azi vrea ca in fiecare zi sa-L pot vedea asa…
Multumesc!
BBYE
Suna ca post bun de pus pe twitter dar pentru ca imi e mai la indemana, imi iau aici ramas bun. Maine plec. Vad eu cand ma intorc. Sa ma asteptati cu vesti bune!
Hugs la tot poporul! Poate aduc noutati demne de scris aici!!
